În cele aproape 10 luni de la raportarea primului pacient cu infecție cu COVID-19 s-au acumulat multe cunoștințe, dar nicidecum suficiente, referitoare la această boală care a generat o epidemie ce a cuprins întreaga lume. Nu le-am  putea enumera pe toate, dar am putea menționa câteva dintre ele. De exemplu: în privința modului cum se produc complicațiile care determină decesul s-a constatat că apariția trombilor intravasculari la nivelul diferitelor organe (plămâni, creier etc.) constituie un element esențial, frecvent întâlnit în producerea decesului, în special în cazurile grave, dar nu numai, ci chiar și în cele medii. Această constatare s-a materializat în introducerea unei metode de tratament cu anticoagulante care a dus la salvarea multor vieți.

S-a constatat de asemenea, că majoritatea medicamentelor care au fost în vogă la un anumit moment: de ex. hidroxiclorochina, kaletra și altele nu au nici un efect bun, ba uneori fiind dăunătoare datorită efectelor secundare.

      Dacă la început au fost date indicații greșite pornite chiar de la nivelul celor mai înalte foruri sanitare mondiale (OMS) în privința purtării măștii de protecție despre care se spunea că nu ar fi utilă, la ora actuală dovezile adunate susțin faptul că purtarea măștii de protecție este esențială pentru prevenirea îmbolnăvirilor și pentru împiedicarea transmiterii virusului la alte persoane.

    Există o mai bună monitorizare în prezent și o detectare activă a pacienților bolnavi prin efectuarea a tot mai multe teste zilnic. Aceste cunoștințe pot da informații care permit introducerea unor măsuri restrictive localizate, și nu generale ca în primele luni de la izbucnirea pandemiei.

   Ca noutăți de ultimă oră, s-a constatat că persoanele cu forme ușoare sau moderate de COVID-19 sunt contagioase (pot transmite boala) până la 10 zile de la debutul simptomelor, iar persoanele cu forme severe sau cele imunocompromise (cu scădere severă a imunității) pot fi contagioase până la 20 de zile de la debutul simptomelor. La persoanele aflate în convalescență, testul pentru detectarea COVID 19 la nivelul tractului respirator poate fi pozitiv până la 3 luni de la debutul bolii. Totuși, capacitatea de multiplicare a virusului nu a fost depistată și contagiozitatea este puțin probabilă în aceste condiții. Studiile actuale nu au demonstrat transmiterea SARS CoV2 de la persoanele recuperate din punct de vedere clinic, chiar dacă testul rămâne pozitiv. Până în prezent pare să fi existat un număr infim de cazuri de reinfectare cu SARS CoV 2 asociată cu manifestări clinice de boală, adică nu a reapărut boala chiar dacă au apărut teste pozitive ulterior unor teste negative.

Concepții greșite și atitudini extremiste despre COVID-19

        Printre cunoscuți sau în mediul online, auzim nenumărate concepții ciudate referitoare la această boală. Dintre cele mai curioase, aș putea enumera afimațiile unora:

– că acest virus nu există; este doar o manipulare a maselor de către anumite persoane;

– că există interese oculte cu scopul introducerii unor restricții ale drepturilor individuale, motiv pentru care a fost inventată această informație pentru a speria lumea care să accepte introducerea acelor restricții;

– că această viroză există, dar nu este gravă (fără ca persoanele care o susțin să ia în considerare faptul că mortalitatea este de 10 ori mai mare decât la o gripă obișnuită, fără să ia în considerare faptul că gripele obișnuite au o evoluție sezonieră, fiind autolimitate, iar contagiozitatea acestei infecții este mult mai mare datorită rezistenței și viabilității prelungite a virusului în mediul înconjurător, cât și a faptului că bolnavii asimptomatici sunt numeroși și pot transmite boala fără să știe);

–  că pacienții nu mor din cauza COVID 19, chiar dacă au acest virus în corp, ci mor din cauza altor boli pe care le au de mai mulți ani. Ar trebui să știm, totuși, că întotdeauna o cauză de deces este considerată ca fiind cauza directă care determină decesul. De exemplu, dacă o persoană cu un cancer în fază avansată care i-ar provoca decesul într-o perioadă scurtă este victima unui accident rutier mortal, cauza determinantă a decesului, consemnată în certificatul de deces este considerată traumatismul și nu cancerul care ar fi provocat, poate, decesul peste câteva săptămâni. Dar cancerul va fi menționat la rubrica alte boli (comorbidități). Și invers, dacă o persoană cu COVID 19  este accidentată, cauza determinantă a decesului va fi trecută traumatism prin accident și nu COVID 19. În cazul acestei discuții este evident că pacienții care au diferite boli cronice cardiace, diabet, obezitate, insuficiență renală cronică cu dializă care pot trăi ani sau zeci de ani în aceste condiții, chiar fiind persoane active, urmând tratamentul prescris de medici, dacă decesul survine în cursul infecției COVID 19, cauza principală a decesului este menționată COVID 19. Acesta este modul în care se completa un certificat constatator de deces nu doar de câteva luni, ci de când au început să se elibereze astfel de certificate necesare pentru completarea statisticilor de sănătate în țările civilizate;

– o altă concepție, aș putea spune hazlie, dacă n-ar fi chiar de plâns, pentru cei care o cred și o propagă este faptul că măsurarea temperaturii (pe frunte sau pe mână) la intrarea într-o instituție sau într-un magazin ar fi de fapt o implantare de CIP pentru o mai bună supraveghere a populației sau mijloc de preluare a informațiilor pe care le deține persoana în memorie sau, și mai uimitor, o marcare cu „semnul fiarei” pe frunte sau pe mână. Este curios că această idee este crezută și propagată chiar de unii dintre cei care au învățat din copilărie despre profețiile Biblice și interpretarea lor.

COVID-19 – motive de îngrijorare și mediatizare

      Factorii de decizie medicali și politici din întreaga lume se tem de răspândirea acestei boli care are o mortalitate mult mai mare decât o gripă obișnuită (aproximativ de 5-10 ori mai mare) deoarece dacă nu este oprită răspândirea virusului, numărul morților ar fi aproximativ între 2,5 și 10%, ceea ce ar însemna că la o țară de 20 milioane locuitori care s-ar infecta, ar putea muri între 400.000 și 2.000.000 locuitori. Pe de altă parte, atunci când răspândirea bolii se face rapid orice sistem sanitar s-ar prăbuși sub avalanșa de cazuri grave care ar sufoca spitalele. Evident că în astfel de condiții și alți bolnavi cu alte afecțiuni ar putea suferi pentru că n-ar mai putea avea acces la asistența medicală care le-ar putea îmbunătăți durata și calitatea vieții.

       Mai există un motiv de teamă pentru factorii de decizie în domeniul sanitar, anume faptul că dacă pentru multe alte boli există un tratament care poate prelungi viața și poate ușura suferința (de ex. gripa are tratament specific antiviral, SIDA are, de asemenea, tratament care poate prelungi viața cu zeci de ani), pentru acest virus (SARS-CoV-2), nu se cunoaște, deocamdată, un tratament antiviral eficient.

Complicații după COVID-19 (persoanele fără comorbidități)

   Pe termen scurt, pot să apară tromboze și embolii care pot produce decesul chiar la persoane care nu au avut o evoluție gravă în cursul bolii și care au ieșit din spital cu testul negativ. Pe termen lung încă nu se cunosc complicațiile, dar s-a constatat că persoanele care au avut evoluție gravă au avut mai frecvent complicații respiratorii sau cardiace manifestate prin insuficiență cardiacă sau/și respiratorie care le limitează capacitatea de efort și posibil și durata de viață. S-au raportat și cazuri de apariție a unor cardiomiopatii însoțite de tulburări de ritm care pot determina moartea subită la distanță de câteva luni după negativarea testului și remisiunea simptomelor din perioada acută.

Direct între pacienți infectați

    Deși nu lucrez în spital, am avut la cabinetul medical pacienți care s-au îmbolnăvit și s-au recuperat de COVID-19. La majoritatea evoluția a fost bună, la unii simptomele au fost ușoare și au fost surprinși să descopere că sunt pozitivi, dar în alte cazuri apăreau complicații. Dintre aceștia, aș putea aminti cazul unei paciente a cărei evoluție este relativ bună în prezent, dar cu sechele respiratorii, deși starea este mult mai bună față de perioada de stare a bolii. Deși în perioada acută, pacienta nu putea să se deplaseze decât pe distanțe foarte scurte (2-3 pași) cu mari eforturi datorită insuficienței respiratorii, după câteva săptămâni în care a urmat tratament anticoagulant, a depășit momentul critic, iar după aproximativ 2 luni reușea să își facă singură treburile casnice și putea să desfășoare activități ușoare în grădina din jurul casei.

    După mai bine de o jumătate de an, nu mai putem pune la îndoială existența pacienților infectați cu COVID-19. Astăzi, cred că fiecare dintre noi cunoaște personal oameni care au fost infectați, oameni care s-au recuperat sau care au decedat din cauza acestei boli. Cunoaștem, de asemenea, oameni care nu au crezut, au refuzat să se protejeze și au plătit cu viața imprudența lor.  

Recomandări…

    La începutul pandemiei, părea să fim mai speriați de ceea ce ne putea contamina. Cu timpul, însă, mulți dintre noi, uităm să respectăm recomandările autorităților. Rămân deosebit de importante recomandările referitoare la întrunirile la care participă mai multe persoane din familii diferite, care nu locuiesc în aceeași locație:

• purtarea măștilor care să acopere gura și nasul
• spălatul frecvent al mâinilor (a nu duce mâna la gură, la nas sau la ochi, fără a se spăla chiar imediat înainte de a face acest gest)
• evitarea salutului prin strângerea mâinilor sau a se dezinfecta mâinile imediat după acest gest cu alcool de 70 grade
• păstrarea distanței de 2 m între persoanele care vorbesc
• aerisirea frecventă a încăperilor folosite pentru întruniri
• dezinfectarea frecventă a suprafețelor atinse de mai multe persoane (mânerele ușilor, balustrade)
• dezinfectarea mâinilor imediat după ce s-a umblat cu bancnote sau monede

Vaccinul împotriva COVID-19

     Probabil că pentru obținerea unui vaccin eficient vor mai trece încă cel puțin 6 luni. După apariția lui la scară largă va trebui să mai treacă alte câteva luni pentru a se urmări pe de o parte eficiența și pe de altă parte reacțiile secundare. Abia, după aceea s-ar putea discuta despre luarea unei decizii asupra vaccinării proprii și a recomandării pentru alții.

Cum să ne întărim imunitatea ca prevenție a infecției cu virus SARS-CoV-2? – iată o întrebare frecvent întâlnită

    Imunitatea ar fi trebuit întărită din copilărie, printr-un stil de viață sănătos. Asta înseamnă nefolosirea unor substanțe toxice sau dăunătoare cum ar fi: alcoolul, tutunul, cafeaua, alimente chimizate (coloranți, conservanți chimici, arome artificiale și alte substanțe care intră în categoria E-urilor), evitarea unor medicamente cu potențial toxic asupra sistemului imunitar (ex.metamizol, paracetamol, unele antibiotice, chimioterapice etc), o alimentație cât mai naturală cu putință, evitarea extremelor în dietă, (spre exemplu dieta vegană care duce la o scădere în principal a vitaminei B12 în organism ceea ce împiedică multiplicarea celulelor sistemului imunitar), evitarea expunerii la radiații (raze X, radiații Gama, chiar și evitarea expunerii prelungite la ultraviolete), menținerea unei greutăți corporale optime, evitarea locuirii într-un mediu poluat (aer poluat, apă poluată etc), păstrarea igienei corporale, activitate fizică zilnică. Evident că toate aceste măsuri nu sunt folositoare dacă sunt luate doar cu câteva săptămâni înainte de contactul cu un agent microbian sau viral oarecare. Atât dobândirea unei imunități bune, cât și degradarea ei se fac treptat. O distrugere rapidă s-ar putea obține prin expunerea masivă la substanțe chimice toxice sau la iradiere, dar o îmbunătățire rapidă nu se poate dobândi decât printr-un vaccin eficace, vaccinarea fiind făcută cu cel puțin o lună înainte de expunere la agentul patogen viral sau microbian, iar această imunitate dobândită prin vaccin nu acționează asupra tuturor tipurilor de agenți microbieni, ci doar specific la acel agent pentru care a fost conceput.

Creștinii în timp de pandemie și sfaturile Bibliei

    Cum ar trebui să acționăm ca urmași ai lui Hristos în timpul unei pandemii precum aceasta? Ce sfaturi ne dau scrierile Bibliei? – iată întrebări care mi-au fost adresate. Legat de răspunsul la această întrebare aș răspunde cam în același fel cum a răspuns soția lui Luther atunci când, în timpul unei epidemii de ciumă care a cuprins și localitatea în care locuiau, el îi ceruse soției să se mute în altă localitate pentru a se proteja de boală. Soția i-a răspuns că nu știe ce ar face Domnul Hristos dacă ar fi bolnav de ciumă, pentru că Domnul Hristos nu a fost bolnav de ciumă, dar știe ce a făcut Domnul Hristos pentru mulți bolnavi pe care i-a întâlnit în viața când a fost în trup omenesc pe pământ: a stat lângă ei și i-a ajutat. Acest lucru ar trebui să-l facem și noi. Să folosim mijloacele de protecție pe care le cunoaștem și să acționăm pentru binele semenilor și onoarea lui Dumnezeu, nu să ne ascundem într-un schit, un loc izolat, o pădure etc.ca să scăpăm noi de boală. Rostul vieții noastre pe pământ este de a-L onora pe Dumnezeu și a fi de folos semenilor noștri.

Referitor la scrierile din Sfânta Scriptură cu privire la bolile transmisibile vă recomand un alt articolul: Credință și credulitate în contextul COVID 19.