Motto: „Prea iubiților, nu dați crezare oricărui duh; ci să cercetați duhurile dacă sunt de la Dumnezeu.” (1 Ioan 4:1)

Trăim într-un veac în care evenimentele se precipită în mare grabă, și omenirea, care părea (sau cel puțin credea) că deține controlul asupra evenimentelor constată și recunoaște că evenimentele depășesc capacitatea oamenilor de a le contracara și a le stăvili.

Domnul Hristos, vorbind ucenicilor despre evenimentele vremii sfârșitului, le spunea că vor „auzi de războaie și de vești de războaie… un neam se va scula împotriva altui neam și o împărăție împotriva altei împărății; și pe alocurea vor fi cutremure de pământ, foamete și ciumi.” (Matei 24:6-7).

În acest context, la aceleași versete Domnul Hristos îi încurajează pe urmașii Săi „să nu se înspăimânte, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple, și că sfârșitul nu va fi atunci”, ba chiar mai mult, că „toate aceste lucruri nu vor fi decât începutul durerilor” (Matei 24:8)

Domnul Hristos nu îi învață pe ucenicii Săi cum să oprească aceste evenimente(războaie, cutremure de pământ, foamete și ciumi, prigoniri), dar îi învață cum să reacționeze față de ele: „Să nu vă spăimântați!”, și, mai mult de-atât, îi avertizează: să nu carecumva să se lase înșelați de proorocii mincinoși și de Hristoșii mincinoși care „vor înșela pe mulți”. (Matei 24:11) și vor încerca să înșele „dacă va fi cu putință chiar și pe cei aleși” (Matei 24:23-24).

În astfel de condiții este esențial să facem deosebirea dintre credință și credulitate, să vedem ce elemente le deosebesc pentru a nu le confunda și să nu fim înșelați.

CREDINȚA este acea „încredere neclintită” (cum spunea apostolul Pavel în epistola către Evrei la capitolul 11, vers.1) „în lucrurile nădăjduite… care nu se văd”, bazată pe dovezi și pe mărturiile martorilor.

Pe ce dovezi îmi întemeiez, deci, credința?

1. Citesc Cuvântul lui Dumnezeu, Sfânta Scriptură, și găsesc acolo raportate modul cum au fost conduși credincioșii Săi în decursul veacurilor, minunile pe care le-a făcut Dumnezeu în favoarea poporului Său și profețiile pe care le-au făcut proorocii Săi cu sute de ani înainte și pe care istoria le raportează ca împlinite în cele mai mici amănunte. Pe baza acestor dovezi am credința că și cele neîmplinite încă (puține au mai rămas) se vor împlini (mai ales că semnele care le preced au început deja să se arate).
2. Citesc în Scripturile Noului Testament și găsesc acolo mărturiile multor martori care au cunoscut pe Domnul Hristos când a fost în trup omenesc pe acest pământ, au văzut viața Lui, moartea și învierea Lui și ne-au transmis și nouă relatările lor pentru ca noi „să credem că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; și crezând să avem viața veșnică în Numele lui Isus” (Ioan 20:31). Mai mult decât atât, pentru ca să fie mai convingătoare relatările lor, majoritatea scriitorilor cărților Noului Testament și-au ratificat mărturiile cu sângele lor când au murit ca martiri pentru mărturiile pe care le aduceau neînfricoșați de persecuțiile ale căror victime au fost în cele din urmă. Și mai mult, împlinirea profețiilor referitoare la venirea, moartea și învierea Domnului Hristos, scrise cu sute de ani înainte s-au împlinit întocmai; iar dovezile arheologice confirmă scrierile Scripturii și faptul că ele n-au fost scrise ulterior după împlinirea evenimentelor.
3. Văd, de asemenea, în cartea naturii lucrările minunate ale lui Dumnezeu în Creațiunea Sa, în lucrările mâinilor Sale, inclusiv în ființa omenească (vezi Psalmi 139:13-17) și constat că „dovezile” evoluționiștilor pălesc în fața dovezilor Sfintelor Scripturi, chiar dacă par logice la prima vedere. Minunile transformării speciilor și apariției omului și a inteligenței umane nu pot fi explicate convingător de evoluționiști, chiar dacă aduc milioanele de ani ca argument de sprijin pentru susținerea afirmațiilor lor care nu sunt decât niște presupuneri.
4. În sfârșit, constat din experiența personală că modul cum Dumnezeu mi-a condus viața, cum m-a salvat din mari necazuri, cum m-a învățat și ajutat să ies din situații aparent fără ieșire respectând Cuvântul Său chiar și în vremurile de dictatură comunisto-atee mi-a întărit credința (începută pe dovezile și mărturiile altora) cu propriile mele dovezi.

Dar CREDULITATEA? Ce este și cum se manifestă ea?

Credulitatea este tot un fel de credință, dar fără dovezi raționale. Ea se sprijină pe niște sentimente de entuziasm la auzirea unor cuvinte sau la vederea unor întâmplări miraculoase. De multe ori, credulitatea este limitată de acțiunile de propagandă ale unor profitori și este facilitată de neștiința (ignoranța) celor mulți care acceptă informațiile prezentate, fără să le judece la nivelul rațiunii și fără să solicite dovezi. Factorul DORINȚĂ este speculat adesea de profitori, astfel încât spun oamenilor care-i ascultă ceea ce le place să audă.

Apostolul Pavel scrie tânărului său ucenic Timotei: „Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învățătura sănătoasă, ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute și își vor da învățători după poftele lor.” (2 Timotei 4:3).

Pe de altă parte, repetarea minciunii (chiar cea mai sfruntată și evidentă dintre minciuni) spusă cu aplomb și fără jenă face să fie crezută nu doar de mulțimile de oameni ignoranți, ci chiar și de cel ce o spune. („Repetă o minciună de mai multe ori și o crezi singur, spunea Goebbels, șeful propagandei naziste).

În Sfânta Scriptură sunt raportate mai multe situații de acest fel greșit de „credință”, mai exact de credulitate, dintre care m-aș opri la unul singur, menționat în cartea Faptele Apostolilor 14:8-20, unde medicul și evanghelistul Luca relatează o întâmplare în care apostolul Pavel, însoțit de Barnaba au ajuns într-o cetate numită Listra unde le predica localnicilor Evanghelia și au făcut o minune de vindecare a unui olog din naștere. La vederea acestei minuni, localnicii, însoțiți de preoții păgâni au venit să li se închine și să le aducă jertfe pentru că îi considerau „zei coborâți la ei în chip omenesc.” Cu greu au reușit apostolii să-i oprească să le aducă jertfe. Curând însă, au venit din alte cetăți învecinate niște iudei care au ațâțat noroadele și le-au convins să-l ucidă pe Pavel lovindu-l cu pietre până l-au lăsat inconștient și apoi l-au târât afară din cetate crezând că a murit. Dar Dumnezeu nu a lăsat ca servul Său credincios să moară, și atunci când au venit ucenicii să-i ia trupul, Pavel s-a ridicat, a intrat în cetate și a doua zi a plecat în altă cetate.

Nefiind întemeiată pe dovezi, credulitatea este instabilă și este influențată de împrejurări și de capacitatea de manipulare din partea profitorilor. De aceea, apostolii au lăudat pe credincioșii iudei din Berea pentru că „aveau o inimă mai aleasă și cercetau Scripturile în fiecare zi ca să vadă dacă ce li se spunea este așa.” (Faptele Apostolilor 17:11).

Acum să revenim la ideea din titlul acestei prezentări: Credința și credulitatea în contextul COVID-19. Ce ar însemna credință în acest context?

Credință înseamnă a cerceta Cuvântul lui Dumnezeu și a acționa conform acestui Cuvânt, iar în momentul în care acesta nu îmi oferă mai mult, să mă încred în dovezile științifice prezentate pe baza studiilor științifice în domeniul respectiv.

Ce spune Cuvântul lui Dumnezeu în privința bolilor contagioase? Pe vremea când au început să fie scrise Sfintele Scripturi era (pe alocurea mai este și în zilele noastre) o boală contagioasă înfiorătoare: lepra. Regulile scrise în cărțile lui Moise erau respectate cu strictețe de poporul evreu chiar și în timpul când Domnul Hristos a venit în corp omenesc pe pământ. Regulile de izolare pentru bolnav și carantină pentru suspect sau pentru contacții celui bolnav au fost stabilite de Dumnezeu și au fost transmise prin Moise care le-a scris în cărțile sale. (vezi Levitic 13:1-48). „Câtă vreme va avea rana să fie necurat; locuința lui să fie afară din tabără.” (Levitic 13:46).

Lepra este o boală care nu ucide bolnavul într-o perioadă scurtă; trec ani de zile până la decesul bolnavului. Leproșii nu erau uciși pentru a proteja pe alții de răspândirea bolii. Ba, dimpotrivă. Erau ocrotiți și ajutați în nevoile lor, dar erau obligați să locuiască izolați în afara cetăților, iar dacă nevoi urgente îi determina să intre în cetate trebuiau să anunțe cu glas tare eventualele persoane care le ieșeau în cale strigând: „Necurat! Necurat!” pentru ca acestea să se îndepărteze la o distanță rezonabilă, pentru a nu se atinge de ei și a nu le transmite boala. De asemenea, persoana care a venit în contact sau s-a atins de un lepros sau chiar de un trup mort avea obligația să se spele, să-și spele hainele și să stea în carantină un timp hotărât.

Aceste reguli de izolare și carantină au fost uitate sau cel puțin neglijate în perioada Evului Mediu, deși majoritatea țărilor creștine și musulmane dețineau exemplare din Vechiul Testament, considerându-se că Vechiul Testament nu mai are nici o valoare în perioada Nou Testamentală. Ca urmare, epidemiile de ciumă, holeră sau alte boli contagioase au făcut ravagii în repetate rânduri ducând la moarte sute de mii de oameni în Europa și Orientul Mijlociu în decurs de câțiva ani ca urmare a acestor epidemii.

Acum, în concordanță cu Cuvântul lui Dumnezeu, prima regulă de evitare a îmbolnăvirii și răspândire a bolii este izolarea și carantina. Această regulă se poate aplica imediat la izbucnirea unei epidemii, inclusiv pentru această viroză determinată de SARS-COV 2.

Creșterea rezistenței organismului față de agenții microbieni și virali este pasul al doilea (fie că este o rezistență născută sau dobândită) prin eficiența unui sistem imun competent care acționează asupra agresorului fără a depăși anumite limite când printr-o reacție imună exagerată sau deviată ar putea mai mult să dăuneze organismului decât să ajute. Acest mecanism va acționa atunci când apar fisuri în primul pas de apărare (izolarea și carantina) și când organismul vine în contact cu agentul agresor. Dar dobândirea și organizarea acestei apărări nu se poate face în minutele, orele sau zilele când apare o epidemie. Acest mecanism de apărare se clădește încetul cu încetul în perioada de viață anterioară întâlnirii cu un agent potențial dăunător, printr-o hrană sănătoasă, activitate fizică în aer liber, odihnă suficientă, nepracticarea unor vicii (cum ar fi fumatul, consumul de alcool etc.), protecție față de stres prin încredere în Dumnezeu, în scurt, printr-un stil de viață sănătos. A face aceste schimbări bune după debutul unei epidemii seamănă cu picăturile de apă împrăștiate cu pipeta pentru stingerea unui incendiu.

Desigur, sunt bune și aceste măsuri luate chiar acum, dar nu pentru epidemia prezentă, ci poate, doar pentru cele care vor veni mai târziu, peste un număr de ani. Deși sunt prezentate ca un al doilea pas, aceste măsuri trebuie luate cât mai curând posibil.

Dacă izolarea și carantina nu-și au rostul și ar fi chiar ridicol să mă păzesc astfel în vreo chilie în lipsa unei amenințări reale (epidemie) măsurile de creștere a rezistenței organismului trebuie luate cât mai curând în viață.

În mediul online circulă diferite știri despre metode și substanțe care ar preveni îmbolnăvirea sau ar vindeca boala dacă o avem deja, argumentând că aceste metode sau substanțe, fie ar crește rezistența (imunitatea) organismului, fie ar ucide virusul. Unele dintre ele sunt de-a dreptul hilare. Altele au o oarecare logică, dar nici unele nu au altă susținere decât faptul că ZEUL INTERNET DIXIT.

Nu voi face acum o recenzie a tuturor acestor metode, dar aș aminti câteva pe care le-am întâlnit în practică, și pe care oamenii speriați de ceea ce văd la TV sau pe alte canale media aplică orice ar recomanda cineva fără nici o analiză rațională a recomandărilor respective. Iată câteva exemple: gargară cu spirt medicinal, băutul de lichide fierbinți la interval de câteva minute, sauna la temperaturi ridicate, uleiuri esențiale aplicate sub diferite forme: inhalații, aplicații locale, intranazale etc. – toate fără vreo dovadă științifică de efecte benefice, ba chiar cu riscul unor efecte toxice care pot dăuna organismului în mod direct sau prin scăderea rezistenței la îmbolnăvire. Uneori, astfel de recomandări prind și la cadre medicale sau chiar la medici.

Posibilitatea răspândirii unor astfel de informații este foarte mare și foarte rapidă la ora actuală, și această răspândire este luată ca o dovadă pentru credibilitate.

Un studiu științific are la bază o comparație între loturi de pacienți care sunt în aceeași stare de boală și care primesc tratamente diferite comparându-se apoi rezultatele pentru a decide eficiența sau ineficiența unei metode sau substanțe terapeutice. Oamenii (medicii) care se respectă pe ei înșiși și pe cei care îi au ca potențiali pacienți nu se grăbesc să facă afirmații „după ureche”. Mai mult, în lumea științifică de azi există bunul obicei (ca să nu spun obligație) al declarării conflictului de interese. Adică, spre exemplu, dacă eu comercializez uleiuri esențiale sau alte mijloace terapeutice și fac afirmații sau studii despre eficiența uleiurilor esențiale sau a altor mijloace terapeutice în tratarea sau prevenirea diferitelor boli trebuie să declar faptul că eu le comercializez sau am un câștig bănesc sau de altă natură de la cei care îl comercializează, astfel încât toți cei care vor citi afirmațiile laudative sau rezultatele unor eventuale studii pe care le voi publica să fie mai circumspecți atunci când le analizează.

În concluzie: atunci când vreți să vă feriți sau să vă vindecați de boli:

1. Studiați în primul rând Cuvântul lui Dumnezeu și puneți în aplicare cunoștința dobândită.
2. Primiți informații provenite de la oamenii de știință dacă au dovezi științifice bazate pe studii și dacă nu contrazic Cuvântul lui Dumnezeu. (Referitor la aceasta aș aminti că în decursul istoriei științelor au fost multe ocazii în care oamenii de știință ai timpului au făcut afirmații contrare Sfintelor Scripturi și care s-au dovedit ulterior neadevărate confirmând în cele din urmă veridicitatea Sfintei Scripturi. De exemplu: „El (Dumnezeu) spânzură pământul pe nimic.” (Iov 26:7) sau „Rotocolul pământului” (Prov.8:31), adevăruri pe care oamenii de știință le-au recunoscut relativ recent în istoria omenirii.
3. Acționați cât mai curând ca să dobândiți un mod de viață sănătos, nu doar atunci când începe o epidemie, ca să fiți cât mai eficienți și bine pregătiți atât intelectual, cât și fizic atunci când va fi nevoie de aceste cunoștințe și de mijloacele de apărare.
4. Atunci când ați făcut toate aceste lucruri puneți-vă încrederea în Dumnezeu că El va conduce și va ocroti viața voastră, cum este cel mai bine pentru voi, și acceptați modul în care vă conduce El.

În rest, numai de bine, 

Dr. Răileanu Valerian