Stil de viaţă, nutriţie, activitate fizică

„Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieţii.”

(Prov.4:23)

  Bolile cardio-vasculare sunt în prezent principala cauză de morbiditate şi mortalitate în lume. Frecvenţa lor este într-o creştere alarmantă în ţările în curs de dezvoltare, ţări în care nu există programe eficiente de profilaxie ale acestor boli şi în care companiile de ţigări au o libertate fără restricţii în promovarea agresivă a produselor pe care le vând unei populaţii în general neinformate.

Inima este organul care prin rolul său de pompare a sângelui  în toate celelalte organe şi ţesuturi deţine poziţia cea mai importantă pentru menţinerea vieţii sau pentru încetarea ei. De fapt decesul se declară întotdeauna  abia după  încetarea bătăilor inimii. De aceea textul din Proverbe 4:23 (“Păzeşte –ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieţii”), deşi se referă probabil în primul rând  la aspectele spirituale, are cu siguranţă  şi o deosebită importanţă când îl aplicăm şi inimii – organ care pompează  curentul păstrător al vieţii în întregul organism.

Poate din acelaşi motiv (pentru că are un rol central în menţinerea vieţii) inima este şi organul cel mai frecvent şi intens atacat de inamicii vieţii.

                Având în vedere faptul că bolile cardiovasculare reprezintă mai mult de jumătate din bolile cronice care afectează omenirea în prezent şi că reprezintă principala cauză de deces în lume (mai ales în ţările dezvoltate economic, cercetările s-au concentrat asupra acestor boli pentru a descoperi factorii care contribuie la apariţia lor cât şi pentru a găsi cele mai eficiente mijloace terapeutice.

            Cu tot progresul ştiinţelor medicale din ultimul secol s-a constatat că eficienţa tratamentului atât din punct de vedere al costului şi al recuperării unui pacient bolnav este cu mult depăşită de avantajele profilaxiei (cost mic şi efecte pe termen lung şi la un număr mare de persoane) atunci când aceste persoane adoptă un stil de viaţă sănătos. Adoptarea unui stil de viaţă sănătos este avantajoasă chiar şi atunci când boala cardiovasculară s-a instalat deja (aşa numita profilaxie secundară), iar  în cazul în care pacienţii neglijează adoptarea stilului de viaţă sănătos, diminuă efectele tratamentului medicamentos sau chirurgical până acolo încât aceste tratamente devin  ineficiente în stoparea sau în încetinirea progresiei bolii.

            Mai mult, stilul de viaţă pe care-l practicăm are un efect considerabil chiar şi asupra bolilor congenitale. Noi moştenim de la părinţi şi lăsăm moştenire copiilor noştri nu numai lucrurile materiale (casă, maşină şi proprietăţi sau datorii), dar şi bunurile spirituale: caracter, obiceiuri (bune sau rele), stil de viaţă  (sănătos sau nesănătos), şi multe din bolile congenitale sunt consecinţa acestei moşteniri.

            Spre exemplu cei mai mulţi fumători provin din familiile în care cel puţin unul din părinţi au fumat. Şi chiar dacă părintele fumător n-a fumat în casă sau chiar dacă nu a fost văzut niciodată de copil în timp ce fuma, mirosul de tutun impregnat în haine sau emanat prin respiraţie devine atât de obişnuit şi familiar copilului încât atunci când tinde să devină independent şi încearcă o ţigară (frecvent acest lucru se întâmplă la vârsta pubertăţii) o găseşte atât de plăcută încât cu foarte mare probabilitate va repeta gestul şi în scurt timp se va  realiza şi dependenţa, spre deosebire de un copil care provine dintr-o familie de nefumători şi la primele încercări de a fuma se confruntă cu senzaţii penibile de greaţă şi repulsie.

            În fond, ce putem înţelege printr-un stil de viaţă sănătos? Acesta este un ansamblu de practici, favorabile păstrării sănătăţii, referitoare la alimentaţie, activitate, odihnă şi recreere asociate cu eliminarea viciilor şi a factorilor poluanţi. Toate aceste practici strâns unite prin cunoaşterea şi aplicarea  în viaţă a principiilor teoretice care au fost dovedite ca promotoare ale sănătăţii în urma studiilor ştiinţifice efectuate care confirmă de fapt principiile de sănătate prezentate în Sfânta Scriptură.

            Întrucât dintre bolile cardiovasculare, ateroscleroza şi consecinţele ei (ateroscleroza cerebrală, accidentul vascular cerebral ischemic, cardiopatia ischemică şi arteriopatia obliterantă periferică, insuficienţa cardiacă) reprezintă cu mult peste jumătate, vom enumera factorii de risc pentru ateroscleroză, apoi vom identifica acei factori de risc care sunt influenţaţi prin intervenţia conştientă a omului şi vom vedea cum pot fi atenuaţi sau chiar îndepărtaţi acei factori de risc pentru a preveni unele dintre cele mai grave şi ucigătoare boli din lume.

1. Valorile crescute ale TA
2. Sexul şi vârsta (bărbaţii peste 55 ani, femeile peste 65 de ani)
3. Fumatul
4. Dislipidemia (valori crescute ale colesterolului total şi mai ales al LDL – colesterolului)
5. Istoria familiară de boală cardiovasculară prematură (bărbaţi sub 55 ani şi femei sub 65 ani).
6. Obezitatea abdominală (circumferinţa abdominală la bărbaţi peste 92 cm şi la femei peste 80 cm)
7. Valori crescute ale glicemiei (diabetul zaharat)
8. Valori crescute ale acidului uric în sânge.
9. Sedentarismul.

Dacă analizăm cu atenţie aceşti factori de risc constatăm că există unii pe care nu-i putem influenţa (sexul, vârsta, antecedentele patologice, iar alţii care pot fi influenţaţi favorabil printr-un stil de viaţă sănătos (diabetul zaharat, hipertensiunea arterială, dislipidemia, obezitatea, hiperuricemia) şi unii care pot fi chiar eliminaţi din stilul nostru de viaţă (fumatul, sedentarismul).

Iată ce se poate spune despre factorii de risc și despre modul cum pot fi influențați aceștia printr-un stil sănătos al vieții.

1. Hipertensiunea arterială – este în foarte mare măsură dependentă de cantitatea de sare pe care o consumăm prin alimentaţia noastră. Reducerea consumului de sare sub 4 g/zi este principalul mijloc de acţiune pentru prevenirea apariţiei hipertensiunii arteriale esenţiale, iar în cazul  instalării HTA reducerea consumului de sare la aproximativ 2 g sare/zi poate constitui mijlocul principal şi uneori singurul mijloc de tratament necesar al HTA. De remarcat este eficienţa redusă sau chiar ineficienţa tratamentului medicamentos al HTA în condiţiile consumului crescut de sare la pacientul hipertensiv.

În cazul instalării insuficienţei cardiace cu apariţia edemelor reducerea accentuată a consumului de sare devine o necesitatea imperioasă. De asemenea, reducerea greutăţii corpului constituie un element important în profilaxia şi tratamentul hipertensiunii arteriale.

2. Fumatul (atât cel activ, cât şi cel pasiv) constituie poate principalul factor de risc pentru bolile cardiovasculare, în special pentru cardiopatia ischemică şi probabil cel mai periculos ucigaş din istoria omenirii. În mod ciudat, cunoştinţele acumulate până în prezent asupra efectelor dăunătoare ale acestui viciu nu constituie un argument suficient de puternic pentru a preveni obiceiul de a fuma sau pentru a determina renunţarea la acest obicei sinucigaş. De foarte multe ori abandonarea fumatului survine doar când o boală severă este diagnosticată, însă avantajele unei renunţări la fumat în astfel de situaţii sunt minime. De aceea educarea  corectă  în copilărie asociată cu un bun exemplu al părinţilor, constituie cel mai puternic suport în prevenirea obiceiului de a fuma. Oricum aplicarea legislaţiei antifumat este un avantaj şi un factor protector, cel puţin pentru nefumătorii care pot fi afectaţi de cei care fumează în spaţiile publice. Efectele multiple ale fumatului prin accentuarea vasoconstricţiei şi creşterea TA, prin creşterea lipidelor  (în special a colesterolului) în sânge, cât şi efectul cancerigen al multora dintre componentele fumului de tutun ar trebui să constituie suficiente argumente pentru a nu te deprinde sau a renunţa la acest obicei extrem de dăunător.

3. Dislipidemia – valorile crescute ale colesterolului sanguin -constituie, se pare, principalul factor de  risc pentru bolile cardio-vasculare după fumat şi diabet. Deşi uneori aceste valori crescute sunt datorate unei moşteniri genetice, de cele mai multe ori ele sunt  urmarea unui consum crescut al grăsimilor de origine animală. De aceea alimentaţia săracă în grăsimi de origine animală (unt, smântână, brânzeturi, carne, ouă) şi consumul unor cantităţi mari de fibre vegetale la fiecare masă reuşeşte ca printr-un aport redus de colesterol şi prin absorbţia colesterolului produs de ficat şi eliminat prin bilă la suprafaţa acestor fibre vegetale să reducă valorile colesterolului sanguin la mai puţin de 2/3 din valorile iniţiale, astfel încât medicaţia hipolipemiantă nu este necesară în cele mai multe din cazuri.

4. Diabetul zaharat – este o boală a civilizaţiei moderne care afectează din ce în ce mai multe persoane. Chiar dacă are o componentă genetică importantă, o alimentaţie sănătoasă bogată în fibre vegetale, fără dulciuri concentrate (în special cele preparate cu zahăr) şi fără cantităţi mari de grăsime animală, evitarea sedentarismului, cât şi atingerea şi menţinerea greutăţii ideale constituie elementul principal pentru prevenirea diabetului zaharat al adultului (de tip II). Controlul adecvat al glicemiei constituie piatra unghiulară pentru prevenirea complicaţiilor diabetului zaharat, bolile cardio-vasculare fiind, de fapt, cele mai frecvente şi severe complicaţii ale acestei boli.

5. Valorile crescute ale acidului uric – Indiferent dacă aceste valori crescute ale acidului uric sunt datorate unei producţii crescute datorate unui defect genetic sau unor boli cu turnover crescut ale celulelor prin  moarte celulară prematură (psoriazis, leucemii, etc.), fie datorită eliminării deficitare (în bolile renale) renunţarea la carne în alimentaţie constituie un element esenţial reducând astfel aportul de alimente generatoare de acid uric. De asemenea, consumul crescut de lichide (apă) pentru a scădea concentraţia urinei şi consumul crescut de vegetale (fructe, zarzavaturi) în principal neprelucrate termic) pentru a creşte PH-ul urinei şi o preveni precipitarea acidului uric în rinichi sunt eficiente în reducerea concentraţiei acidului uric în sânge.

 6. Sedentarismul – Mişcarea (activitatea fizică) constituie unul dintre principalele mijloace de prevenţie a celor mai frecvente şi mai grave boli cardio-vasculare şi nu numai a acestor boli, ci şi a altora cum ar fi diabetul zaharat de tip II, cancerul (mai ales cel de intestin gros), obezitatea, osteoporoza, boli psihice, dislipidemie, etc, fiind astfel implicată atât direct, cât şi indirect (prin influenţarea greutăţii corporale, reducerea glicemiei şi a grăsimilor de sânge) în prevenirea bolilor cardio-vasculare.

Din afirmaţia apostolului Pavel în cuvântarea rostită în faţa Areopagului  („căci în El avem viaţa, mişcarea şi fiinţa” – Fapte 17:28 p.p.) înţelegem că viaţa şi fiinţa noastră au fost unite de la început (de la creaţiune) cu mişcarea. Chiar înainte de căderea în păcat, primilor oameni li s-a dat activitatea fizică ca o parte esenţială a vieţii lor („Să lucreze şi să păzească grădina Edenului”).

            De fapt ca o regulă de bun-simţ înţelegem că orice fiinţă se caracterizează prin mişcare şi în momentul morţii dispare şi mişcarea. Contrar planurilor Creatorului, omul modern, căutând din ce în ce mai multă comoditate îşi limitează tot mai mult mişcările. Activitatea fizică în muncă este înlocuită de maşini care sunt mai rapide şi cu productivitate mai mare, timpul liber este ocupat cu programe TV sau alte activităţi  sedentare, jocurile în aer liber ale copiilor sunt înlocuite cu jocuri pe calculator, copiii sunt feriţi de muncă de către părinţi care-i protejează excesiv („lasă că destul am muncit eu”), viaţa în oraşe unde lipsesc locurile de joacă, deplasările la serviciu cu automobilul sau cu mijloacele de transport în comun, depărtarea din ce în ce mai mare de natură şi de tot ce e natural, au făcut ca în vremurile noastre peste 60% din populaţie să fie sedentară şi să sufere consecinţele sedentarismului.

            O primă consecinţă a sedentarismului este obezitatea, care este atât de frecventă încât mulţi nu o privesc ca pe o boală, ci ca pe ceva normal şi  care n-ar avea decât implicaţii estetice, concepţie care actualmente este considerată cu totul falsă în lumina studiilor ştiinţifice prospective bazate pe urmărirea unor persoane timp îndelungat. Sedentarismul şi obezitatea au fost asociate foarte frecvent cu bolile cardiovasculare ischemice, hipertensiunea arterială, cancerul de colon, diabetul zaharat de tip II, osteoporoza, dislipidemiile şi unele boli psihice cum ar fi depresia şi anxietatea (frica). 

            Este bine să reamintim, poate, formula greutăţii ideale:

G = 50+ [Talia (înălţimea) – 150] x 0,75 + (vârsta-20):4   pentru bărbaţi. Pentru femei  rezultatul final se înmulţeşte cu 0,9. Se acceptă o toleranţă de 10 % faţă de greutatea rezultată prin această formulă.

            Cei ce depăşesc cu 10-20 % greutatea ideală intră în categoria de supraponderali, iar cu peste 20  %  se numesc obezi.

            Organizaţia mondială a sănătăţii şi-a propus în 2002 un program de sensibilizare a guvernelor pentru promovarea mişcării ca mijloc de combatere a obezităţii.

            S-a  constatat că aproape 80 % din cardiopatiile coronariene precoce s-ar datora asocierii dintre alimentaţia defectuoasă, inactivitate fizică şi tabagism. În SUA, obezitatea determină 30.000 de decese anual. Conform datelor OMS privind factorii de risc se pare că sedentarismul constituie una din primele 10 cauze de deces şi handicap la nivel mondial.

            Activitatea fizică oferă şi alte avantaje în planul sănătăţii cum ar fi: oprirea violenţei la tineri, promovarea unui mod de viaţă fără tutun, atenuarea sentimentului de izolare şi  singurătate la persoanele în vârstă şi dezvoltă agilitatea fizică şi mintală.

            Ce înţelegem prin activitate fizică? Activitatea fizică desemnează orice mişcare a corpului care produce o cheltuială de energie (care permite arderea caloriilor). Deci activitate fizică înseamnă mişcare. Mersul pe jos, joaca, alergatul, urcatul scărilor, săpatul, tăiatul şi despicatul lemnelor, greblatul, cositul ierbii, orice activitate lucrativă care implică efortul muşchilor membrelor superioare şi inferioare sau  orice muşchi al corpului  sunt forme de activitate fizică. Desigur ideal ar fi ca activitatea fizică să se desfăşoare în aer liber (nu în încăperi închise) şi în aer curat nepoluat de fumul fabricilor sau al gazelor de eşapament al maşinilor, lucru destul de greu de realizat pentru locuitorii marilor oraşe. Dar şi în aceste cazuri se poate găsi un parc sau o pădurice apropiată unde condiţiile sunt ceva mai bune decât apartamentul  blocului sau sala de gimnastică.

            Orice activitate fizică determină o stare de bine. Minimum necesar pentru prevenirea bolilor este o activitate fizică moderată zilnică de cel puţin 30 de minute, ceea ce reprezintă cca 150 calorii /zi. Chiar dacă nu deținem o bicicletă ergometrică sau vreun alt aparat care să calculeze caloriile consumate, nu trebuie să ne îngrijorăm că nu ne putem calcula caloriile consumate. Mersul pe jos zilnic 2-3 km (la serviciu şi de la serviciu, eventual a coborî din autobuz cu 2-3 staţii înainte de locul de muncă), alergatul în ritm moderat pe aleile unui parc, scuturatul covoarelor, mersul pe bicicletă în loc de folosirea automobilului, urcatul şi coborâtul scărilor  în locul folosirii ascensorului, exerciţii simple (sărit coarda, exerciţii abdominale, genuflexiuni), activităţi casnice care necesită efort fizic (spălatul şi ştersul ferestrelor, al pardoselilor sau ştersul prafului, etc.) sunt, de asemenea, activităţi fizice recomandate.

            Nu uitaţi că 30 de minute reprezintă minimum de activitate fizică necesară zilnică, şi că o creştere a duratei constituie un avantaj.

            Un stil de viaţă care să includă activitatea fizică nu va înceta să-şi arate roadele benefice.

7. Obezitatea – este un factor de risc care afectează aproape jumătate din populaţia globului fiind în progresie rapidă atât în ţările sărace, cât şi la tineri şi chiar la copii. Evident când vorbim de copii factorul principal îl constituie atitudinea părinţilor în educaţia şi alimentaţia copiilor lor.

    O alimentaţie predominant vegetariană cu cantităţi reduse de calorii, bogată în fibre vegetale, fără dulciuri concentrate, cu puţine grăsimi (inclusiv cele de origine vegetală) şi o creştere a activităţii fizice conform indicaţiilor prezentate deja, vor putea menţine sau să ducă la atingerea greutăţii corporale ideale conform formulei prezentate mai sus şi vor înlătura un factor de risc important pentru bolile cardio-vasculare, dar şi pentru boala artrozică vertebro-periferică şi pentru unele boli psihice (depresive) şi chiar pentru cancere.

În mod succint au fost prezentaţi în acest articol principalii factori de sine şi mijloacele de influenţare a lor pentru a le scădea sau înlătura efectul dăunător asupra organismului. Educarea copiilor şi tinerilor pentru a trăi sănătos vor avea evident un efect benefic maxim, dar chiar şi la adulţi sau chiar la persoanele în vârstă efectele benefice nu vor întârzia să apară conform principiului „niciodată nu-i prea târziu” pentru a face un lucru bun. Spre exemplu renunţarea la fumat duce la scăderea semnificativă a riscului de infarct miocardic în decurs de câteva zile, indiferent de vârsta fumătorului.

Doresc tuturor cititorilor să guste din avantajele adoptării unui stil de viaţă sănătos, pe termen lung, atât în folosul lor personal, cât şi al familiei lor. De asemenea le dorim o inimă bună şi la propriu şi la figurat pentru întreaga viaţă.